Începuturile arheologiei giurgiuvene sunt legate de numele profesorului Ion Andrieșescu, cel care,
între anii 1929-1930, a întreprins primele cercetări sistematice pe teritoriul României, la Oinacu, în județul Vlașca.
Patrimoniul descoperit în această campanie, împreună cu piese provenite din săpăturile ulterioare efectuate de
Dumitru Berciu la Tangâru, Pietrele și Petru Rareș, au constituit patrimoniul inițial al muzeului. Refăcută în perioada
1999-2000, actuala expoziție de arheologie reflectă aproape toate epocile, din Preistorie până în Evul Mediu.
Segmentul dedicat Preistoriei cuprinde piese semnificative pentru Paleolitic (perioada Aurignaciană), descoperite în situl
Giurgiu-Malu Roșu.
Următoarea perioadă istorică, neoliticul, în special partea sa de final, este prezentată prin intermediul culturilor
Dudești, Boian și Gumelnița, ilustrate cu artefactele descoperite în urma săpăturilor arheologice de la Tangâru,
Petru Rareș, Pietrele, Sultana-Malu Roșu, Bucșani.
Tronsonul expozițional alocat Epocii Bronzului cuprinde piese descoperite în siturile de la Zimnicea, Mogoșești și
Popești-Mihăilești, specifice culturilor Zimnicea și Tei.
Pentru Epoca Fierului, cea mai importantă așezare prezentată în expoziție este cea de la Popești-Mihăilești
(posibil Argedava). Perioada mai este ilustrată prin dovezile scoase la lumină în urma săpăturilor de la Zimnicea,
Greaca, Giurgiu-Malu Roșu, Adunații Copăceni.
Piesele descoperite în necropolele de la Oinacu și Izvoru (Cacaleți) sec. III-IV d.H., prezintă începutul etnogenezei
românești, influențată de migrațiile slave.
Perioada de început a Evului Mediu este ilustrată cu obiecte aparținând culturii Dridu, descoperite la Izvoru (Cacaleți).
Patrimoniul secției se îmbogățește permanent, datorită cercetărilor arheologice desfășurate de Muzeu pe șantierele deschise
în județ.








